povești SF, dar și alte litere
Varianta în engleză a textului de mai jos a fost publicată pe Amazon în 2o14. Aceasta este varianta redactată. // 5 februarie 2076 Malus privi oamenii din Biroul Oval. Cei cinci erau toți oameni de stat, dar niciunul nu știa ce urma să le spună. Îi cunoștea destul de bine, dar ce se întâmpla acum …
Ptolemeu trase aer adânc în piept și privi stadionul cu bucuria unui copil care își primea, în sfârșit, jucaria mult râvnită. După aproape trei ani de încercări nereușite, stăruințe, cerșit, mite, pile, amenințări și doar câteva ilegalități grosolane, reușise să obțină un loc. Stătea la peluza cea exclusivistă. Se afla în sfârșit pe Stadionul Național. …
„Vremea este, totuși, o decizie politică!” Tună ministrul Mediului, un tânăr cam idealist și plin de el. Premierul oftă, privind spre tableta din fața lui. Încă douăzeci de subiecte pe ordinea de zi, plus o ședință de partid și era abia ora 11. Afară era un 2053 cald de mai, cu soarele luminând Palatul Victoria. …
Deasupra Pământului, corporația Lumina domnea fără egal, de mai bine de trei sute de ani. Stația sa spațială se rotea ca un fuior care strânge fire nevăzute de gravitație, în orbită deasupra emisferei nordice. Principala ei misiune, într-o țesătură de sateliți cu inteligență artificială și armament greu, era departe de numele care-i fusese dat: Speranța. …
Stația descria o orbită predictibilă prin ceruri. Poziția ei deasupra Pământului conta, chiar dacă puterea ei nu stătea în cuvinte, în propaganda emanată pe calea undelor, care proclama viitorul luminos al pământenilor printre stele. Nu, era în arme și în holocaustul pe care stăpânul Stației îl proiecta spre planetă, în dictatura cu care alegea ce …
„Domnule senator, v-a venit soția,” anunță asistenta - frumoasă, dar profund nepregătită. Dacă nu ar fi fost un extraterestru prins în corpul unui demnitar român, Zok probabil ar fi comentat asupra politicii de recrutare din cadrul Parlamentului. Dar, așa cum era acum, în pline discuții pe buget, nu-și permitea. „Spune-i să intre, te rog frumos.” …
Nu era orice lanț de hoteluri intergalactice, dar lucrurile stăteau altfel cu oamenii. Erau întotdeauna ciudați și cu un simț estetic cel puțin dubios. În cazul de față, G se privea din pat. În cultura ei, conceptul de oglindă era unul străin. Nu aveau de ce să se privească, pentru că la bază nu aveau …
