Punctul de informație

La 16 ani, era prima dată când avea un punct de informație întreg. Unul real. Așa era societatea, pe puncte, de la cei bogați care-și permiteau orice informație, la cei săraci, care și-o cumpărau cu greu, prin muncă. Punctul putea fi folosit și el, pentru informații de diferite valori. Până la 14 ani, fusese totul gratis, în limita a câteva mii de puncte pe care un stat cam sărac le dăruia, în sistemul global de informații, la fiecare cetățean. Apoi, munca îți aduna acele puncte.

Învățase destul de mult, adunase aproape toate punctele posibile date de stat, învățase tot ce se putea, dar simțea că informarea de bază, de la antichitate la Columb și până în secolul curent era aproape inutilă; nici măcar obligatorie, de altfel, nu te ajutau cu nimic informațiile acestea, pe care le puteai afla din domeniul public oricum, cu certitudine maximă.

Bineînțeles, în prezent exista informare gratuită, dar nimeni nu mai știa ce e adevărat și ce nu. Columb descoperise America, dar existau două teorii despre vikingi și una despre popoarele migratoare ale Asiei care spuneau altceva. Dacă voiai să știi mai multe, ca și răspunsul decisiv, costa.

Mai ieri aflase că dinozaurii veniseră de pe Marte, iar sistemul informațional îi cerea acum fix o unitate de informație, un simplu token, pentru a citi respectiva cercetare. La nivel public, era doar o bârfă. „Ai auzit? Mie mi-a zis vărul, care e bogat. Mi-a făcut un favor și mi-a transmis ce a citi el.” Genul acesta de informații care n-aveau cum să fie reale. Nu absolut.

Așadar, cu prima sa unitate de informație absolută, tânărul ceru studiul aferent. Titlul era neclar, poate un pic tabloid. Costa chiar un punct, un studiu de câteva zeci de pagini, la care nu puteai avea acces altfel, cel puțin nu el, în megalopolisul Stanbului, pe coasta Mării Negre. Visa să ajungă pe coloniile de pe Marte, cândva, iar simpla idee că ar săpa după dinozaurii care, la un moment dat, ar fi venit pe Pământ, era fantastică.

Plăti informația, o descărcă și începu să citească, cu ochi largi. După primul paragraf, privi dezamăgit în zare, cu gândul la ce alte informații adevărate ar fi putut afla, cu primul său punct de informație. În același timp, aflase că o parte din viața de pe Marte și Pământ ar fi fost, la nivel celular, aceeași, acum multe sute de milioane de ani. Și că era o descoperire fantastică.

Și la ce m-a ajutat asta, când eu voiam dinozauri? Mai îți iei și țepe din astea, se gândi în continuare. Dacă aș fi fost un om de știință, poate ar fi fost fascinant, poate aș fi citit mai multe pe temă, poate profilul meu public m-ar arăta ca un expert în fosile marțiene. Dar nici măcar fosile n-au fost… doar urme comune de viață. 

Amărât, se apucă să citească despre ultimele declarații ale starurilor de filme 5D, din informările publice.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.