Un început de adio: Liviu Dragnea și limitele răbdării în PSD

Liderii PSD s-au întâlnit azi în Comitetul Executiv pentru a discuta soarta Guvernului Grindeanu. Ședința s-a derulat în urma unor declarații foarte dure și a unor informații pe surse, pe baza cărora, din motive de performanță politică, președintele PSD Liviu Dragnea i-ar fi cerut, de trei ori, demisia din funcția de premier lui Sorin Grindeanu. De fiecare dată, tot pe surse, răspunsul ar fi fost un simplu „nu”. Este foarte probabil, ca în urma ședinței, acest răspuns să guverneze în continuare, alături de cel care l-a spus, într-o nemaiîntâlnită situație de discordie internă la cel mai mare partid din România.

Indiferent ce cuțite au fost scoase pe masă la CEx, problemele PSD rămân aceleași. De luni de zile se discută despre criza politică pe care o trăiește zilele acestea PSD-ul. În cercurile analiștilor politici, singura surpriză, în actuala situație, este faptul că a luat forma unui conflict între Liviu Dragnea și Sorin Grindeanu, deși cei mai fini comentatori au observat potențialul acestei relații din ziua întâi de mandat al premierului.

Scenariul care prindea cea mai mare tracțiune era cel al suspendării președintelui Iohannis, că în vară, cândva, Liviu Dragnea va declanșa o criză care să permită un astfel de deziderat. Problemele președintelui PSD cu corupția, mișcările ample de stradă din primăvara friguroasă și mentalitatea de campanie în care PSD-ul a funcționat până acum, promițând din punga statului bani și beneficii, ar indica toate măcar ideea unui scrutin. Acesta ar fi fost planul cel mare. În același timp, ar fi de bănuit că România are un stat funcțional, democratic, și că presiunile funcției, în cazul acesta de Prim-ministru, ar apăsa mai greu decât orice plan sau interes de partid politic. Așadar, scenariul suspendării domnului Iohannis (sau al alegerilor anticipate) este unul greșit. Evenimentele de astăzi confirmă acest fapt.

Toate informațiile scurse în presă despre criza din PSD sunt cu titlu de știri pe surse, indiferent de declarațiile oficiale belicoase ale celor doi actori principali. Ideea că domnul Dragnea și-ar sacrifica rezultatele obținute la alegerile parlamentare pentru a-și da jos Guvernul este anatemă. PSD-ul este un partid cu membri extrem de serioși, indiferent de discuțiile sau luptele interne. Deși există anumite presiuni cu privire la ruperea sau preluarea conducerii, ideea că vreun membru ar face rău voit, pe față partidului este de negândit.

Un alt scenariu vehiculat ar fi cel al unei lupte surde la nivel macro între serviciile secrete și facțiuni ale acestora, prin care soarta PSD ar fi jucată la o masă mai mare, de reorganizare a întregii scene politice. Oricât de atragător este acest scenariu pentru fanii ficțiunilor comunistoide, el este, de asemenea, fals.

Partidul Social Democrat vrea puterea unitară, de la președinte la cel mai mic primar, de când noua Constituție post-decembristă a fost scrisă. S-ar părea că „noi, belgienii”, ne luptăm să nu le-o dăm, însă. Balcanismul și istoria ne ajută în a genera o situație în care PSD este incapabil, datorită diferențelor de mandat între președinte și Parlament, să-și impună voința politică, deși are, de aproape trei decenii, întâietatea pe scena politică. Practic, când vorbim despre PSD, cea mai apropiată paralelă pe care o putem trage este cea a unei familii puternice cu o petiție la statul român, în ecoul părintelui spiritual, iliescian: puterea, toată, acum. Este o petiție ca oricare alta, poate chiar deloc diferită de demonstranții din Piața Victoriei, doar ceva mai motivată și organizată la nivel național. Și nu are, în sine, nimic greșit, având în vedere milioanele de voturi strânse, de-a lungul ultimelor decenii, de oameni de toate felurile care le-au susținut voința la vot.

Ideea că ar exista lupte fratricide în interiorul PSD, că un frate ar încerca să destabilizeze „familia” este falsă. Cel puțin, facțiuni în interiorul partidului au existat dintotdeauna, dar incapacitatea de a atinge puterea de sus până jos, mai exact președinția și puterea în Parlament (iar odată cu asta, Guvernul) creează probleme. Până aici, analiștii au dreptate. Dar vorbim, mai degrabă, despre o dezbatere cu privire la viitor, cu Victor Ponta și acum Liviu Dragnea încercând să direcționeze pasiunile membrilor în ceea ce se rezumă, eminamente, la business intern. Se folosesc teme sau scenarii publice pentru a împinge idei interne, despre care publicul larg nu are habar. Aceasta este cheia politică în care orice declarație trebuie analizată. Că PSD vede business-ul său intern ca guvernarea țării este doar o pretenție cvasi-imperială și eminamente conservatoare, nu diferită de credința oricărui român că ar guverna țara mai bine decât oricare altul.

Toate aceste aspecte fac cu atât mai curioasă dezbaterea publică, pe surse și în declarații surprinzător de „pe față” dintre domnii Dragnea și Grindeanu. Domnul Dragnea presează public pentru un ceva pe care premierul, membru mai vechi al partidului, ori nu poate oferi, ori refuză să servească, iar aici avem de privit imaginea mai largă politică pentru a înțelege ce se întâmplă.

Președintele Iohannis a făcut o vizită în Statele Unite, unde a fost primit mai bine decât se aștepta oricine la Casa Albă (și decât domnul Dragnea în ianuarie). Ambasada României la Washington este condusă de George Maior, fost șef SRI, dar și fost membru al partidului. Performanța MAE, dar mai ales a Ambasadei noastre, pe tema vizitei, este de netăgăduit. Cu domnul Maior văzut drept prezidențiabil (chiar și al PSD) în mod peren, subiectul poate reprezenta o provocare politică la adresa lui Liviu Dragnea, ba chiar redeschiderea unui front nou, apropiat disidenților din PSD.

Scenariul serviciilor secrete aici se limitează, la faptul că domnul Maior a fost, cândva, șef al SRI și că domnul Grindeanu, la rândul său, a urmat niște cursuri în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii, fiind și membru al Comisiei parlamentare de control a Serviciului. În alte știri, toată protipendada politică și caii lor au urmat cursurile ANI. Ar însemna că sunt mai mulți securiști decât membri de partid în România; și cai.

Pe scurt, suntem martorii unui scandal într-o ceașcă de ceai, a unei doze de istericale marca Dragnea care nu se vor stinge, pe măsură ce domnul Dragnea simte apropierea unui moment critic din cariera sa politică, în speranța unei posibile candidaturi la președinția țării. Membrii PSD nu sunt fără valori creștine, dar nici răbdarea lor nu este fără limite. Cererea domnului Grindeanu cu privire la un congres extraordinar pentru PSD este dovada acestui fapt. Ideea că domnul Dragnea ar guverna încontinuu cu o mână de fier peste PSD este reală doar în măsura în care partidul afișează unitate la nivel public.

Capacitatea partidului roșu de a-și executa liderii este bine știută. Chiar și cu toate rezultatele obținute de domnul Dragnea, există limite ale puterii sale, în partid și în stat. Negocierile și compromisurile făcute, pe urma acestei mici crize ar putea să dovedească democrația din PSD, alături de o mică rocadă a forțelor. Dar arată și începutul sfârșitului pentru domnul Dragnea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s