Mic preview de carte III

Acum vreo douăzeci de ani, după Război, am stabilit că localul este al meu cu respectivele forțe de bine, venite să stăbilească ce era de bine. Mai degrabă dintr-un favor, decât pentru suma frumușică băgată în chimir străin, am cumpărat spațiul de la tatăl actualului boier, atunci mafiot principal; bine, și astăzi, chiar dacă în retragere. Relația mi-a permis să-mi văd de ale mele și să servesc oameni și cai. În retrospectivă, cred că am tratat caii ceva mai bine.

Am supraviețuit cumva, în toți acești ani post-conflict. Nu mai există mare lucru care să ne unească, în afară de limbă, și aia bastardizată prin puținele școli. Tehnologie mai ioc, era de aur din secolul XXI s-a oprit brusc, odată cu primele bombe ale Războiului din 2098. Oamenii au revenit la obiceiuri mai vechi, probabil aceleași din România profundă, dintre daci și Cuza. Mă rog, așa arăt că am mai citit și eu câte o carte, de plictiseală.

Apropo de gândul pozitiv, marcat mai devreme, chiar speram că va fi mai bine. Nu eram dator nimănui, dar nici îmbogățit. La vreo patruzeci de ani, îmbătrâneam încet, alături de un bucătar, două chelnerițe ceva mai frumoase decât mâncarea pe care o serveau și un robot pentru băutură care abia mai funcționa. Mi-era drag robotul, sincer. Îi puneai paharul în cap și ți-l umplea. Tehnologie din secolul trecut, atunci când valora ceva inteligența și evoluția umană, iar beția era o artă.

În acea zi călduță de mai, încă nu dădusem drumul la terasă. În fumul dens de țigară care dădea patină pereților, albi cândva, întrezăream o masă în spate, unde un joc de poker se derula între niște cetățeni. Erau toți cu săbiile la ei și singurii pe care Pește, animalul tatuat de la intrare, bun prieten de altfel și singura persoană pe care am văzut-o folosind un cap uman (și rău-platnic) drept supozitor pentru un cal, le-a permis intrarea ca atare. Ajuta și importanța întâlnirii, cei patru fiind reprezentanți ai zonelor nordice ale Bucureștiului, adică fostele sectoare 1, 2 și 3. Încălzeau masa pentru șefi, bănuiam, pentru că era abia ora șase seara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s